1. TELEGRAFONLINE.RO Luni, 30 Aprilie 2012 Premieră în prezenţa autorului Hristo Boytchev: „Titanic Orchestra”, în… „recital” extraordinar la Teatrul de Stat
Noul titlu intrat în repertoriul Teatrului de Stat, „Titanic Orchestra”, în regia lui Iulian Enache, a avut, sâmbătă, prima reprezentaţie, în prezenţa autorului, dramaturgul bulgar Hristo Boytchev. Premiera a fost primită cu bucurie de către cei prezenţi în sala teatrului, care au acceptat provocarea de a vedea… un alt fel de spectacol.
PUNERE ÎN SCENĂ TRANSCENDENTALĂ „Titanic Orchestra” a captat atenţia spectatorilor timp de aproape două ore, prin pitorescul personajelor – care nu părăsesc scena – şi prin efervescenţa replicilor cu puternice accente filosofice şi a situaţiilor. Patru vagabonzi – Meto, fost… dirijor şi liderul trupei, Luko, fost şef de gară, Doko, fost îngrijitor de animale într-o rezervaţie naturală şi Luba – trăiesc într-o gară dezafectată şi aşteaptă, cu bagajele pregătite, un tren care să oprească şi care să le schimbe viaţa. Trenurile lasă în urma lor, însă, sticle cu alcool aproape goale şi, uneori, câte o sticlă de Smirnoff plină, azvârlite din viteză şi din golirea cărora cei patru fac un tabiet cotidian. Viaţa lor prinde… culoare când din tren este azvârlită o valiză din care iese, mai turmentat decât ei, iluzionistul Harry. „Este o punere în scenă inteligentă, transcendentală, scoasă din timp şi spaţiu. Artiştii au jucat cu multă iscusinţă şi au atins scopul, redând mesajul piesei”, a spus Hristo Boytchev.
„ORCHESTRA DE PE TITANIC”, ÎN ALB-NEGRU Înveşmântate în alb-negru şi gri, personajele, animate de acelaşi scop şi cu acelaşi stil de viaţă, au fiecare câte o poveste şi o personalitate distinctă, însă formează un tot unitar, un personaj colectiv complex, ca… „Orchestra de pe Titanic”, care, de altfel, a avut două momente muzicale aplaudate la scenă deschisă.
Luba, în interpretarea fără cusur a Georgianei Mazilescu, o actriţă deosebit de expresivă, cucereşte publicul prin pitorescul său. De altfel, ea este singurul personaj feminin al cvartetului de cerşetori. Cu mersul tărăgănat, adus de spate, cu râs zgomotos şi cu momente de duioşie, Luba reprezintă „pata de culoare” a ciudatei adunături: ea este şi singura care are pantofi roşii.
În rolul lui Harry, filosoful… echipei, care se va transforma în „cvintet”, odată cu sosirea sa inopinată în gara dezafectată, Marian Adochiţei atrage atenţia personajelor şi a publicului, căruia i se adresează în mod direct. El dă lecţii despre iluzie, despre puterea de a-ţi folosi imaginaţia. „Întreaga lume este Titanicul şi toţi suntem călători. Singura evadare e imaginaţia”, perorează filosofic Harry.
MISTERIOASA DOAMNĂ ÎN ALB Docil, cu zâmbet pierdut, cu ursuleţul de pluş pe care îl ţine strâns în mâini, Deko, îngrijitorul obsedat de moartea ursoaicei Kathya, căreia i-a vândut mâncarea pe băutură, este, în interpretarea lui Remus Archip, înduioşător şi expresiv. Pitoresc şi insolit este şi personajul interpretat de Ionuţ Alexandru – actor colaborator şi debutant în rolul lui Luko, şeful de gară detronat de Meto (cu aplomb interpretat de Cosmin Mihale), care-şi asumă rolul de „lider al trupei”, autoritar şi sceptic ca un paravan după care-şi ascunde sensibilitatea. Introducerea misteriosului personaj feminin în alb, „Lady” – Laura Crăciun – în piesă, cu apariţii personaj (ideea regizorului Iulian Enache), sporeşte misterul din finalul piesei, provocând la final semne de întrebare: cine visează şi cine este visătorul?
Scenografia originală, creaţie a tinerei Lăcrămioara Dumitraşcu şi ilustraţia muzicală semnată de Adrian Hasna Preda au contribuit, în egală măsură, la succesul premierei.
Cea de-a doua reprezentaţie a spectacolului „Titanic Orchestra” a avut loc duminică seară, aducându-i în faţa publicului pe Paula Prodan, în rolul Lubei şi pe Andrei Cantaragiu, în rolul Doko.
de Mirela STÎNGĂ
2. REPORTER-NTV 29 aprilie 2012 – “Titanic Orchestra”, premieră pe scena Teatrului de Stat Constanţa
S-a ridicat cortina aseară pe scena Teatrului de Stat Constanţa pentru o premieră revoluţionară. “Titanic Orchestra” este o piesă cu accente dramatice, care trezeşte publicul din inerţie. Dacă ar fi să judecăm după aplauzele de la finalul spectacolului, piesa a fost un succes. Actorii vor urca din nou pe scenă în această seară.
Constănţenii au fost poftiţi aseară la teatru pentru un spectacol filosofic, care îndemnă la reflecţie. „Titanic Orchestra”, textul dramaturgului bulgar Hristo Boytchev, a fost sursa de inspiraţie pentru regizorul Iulian Enache, care a pus în scenă o premieră revoluţionară. “Titanic Orchestra” prezintă o lume imaginară în care personajele se străduiesc să fugă din realitate în iluzie, pentru ca mai apoi să-şi dorească să revină în mijlocul realităţii. Cele cinci personaje ale piesei se află împreună într-un tren şi fiecare în parte se chinuie să afle cine este. Actorii au reuşit să ajungă la inima spectactorilor. Dacă aţi ratat premiera spectacolului, îl puteţi vedea şi în această seară, de la ora 19.00 la Teatrul de Stat Constanţa.
de Alina GAJU
3. pluttonia.blogspot.com -luni, 30 aprilie 2012 Nimic nu este întâmplător…
Premieră teatrală la Teatrul de Stat Constanţa, sâmbătă, 28.04.2012, cu piesa Titanic Orchestra, autor Hristo Boitchev, în regia lui Iulian Enache, scenografia Lăcrămioara Dumitraşcu.
Un spectacol teatral deosebit, diferit de piesele de teatru obişnuite, un spectacol revoluţionar în materie de artă teatrală. Un spectacol modern în care se îmbină extrem de armonios noul cu filosofia. Autorul a reuşit foarte bine să sugereze cele două lumi în care ne ducem existenţa: lumea vizibilă şi lumea invizibilă, lumea reală şi lumea imaginară. Pendularea psihicului uman între cele două, adesea refuzând în mod voit realitatea în favoarea oniricului, reprezintă modalitatea de a reuşi să supravieţuim unor evenimente devastatoare. Întâmplările ori conjuncturile negative, aşa precum sunt multe dintre evenimentele vieţii, negestionate într-un mod raţional duc la labilităţi precum refugiul în alcool, în credinţă habotnică, în muncă exagerată, depresii sau, în fuga de realitate prin orice alte mijloace la îndemână.
Motivul şi simbolistica gării şi a trenului sunt deosebit de interesante şi sugestive în piesa lui Boytchev, motiv de altfel prezent în multe dintre operele autorilor de origine slavă. Gara şi trenul au un loc important alături de călătorie, evadare, plecarea spre un alt orizont, schimbarea registrului vieţii, iar gara este locul de aşteptare, locul plin de speranţă de unde va începe o nouă călătorie spre lumea mult visată.
Debusolaţi în faţa neprevăzutului, după lungi şi nesfârşite suferinţe, ne agăţăm de iluzii sperând în permanenţă că va sosi acel tren salvator care va opri negreşit în gara noastră. Trenul imaginar construit ca fiind momentul în care viaţa ni se va schimba în bine şi vom scăpa de suferinţă, este în fond speranţa ce nu moare niciodată. Iar această aşteptare într-o permanentă stare de speranţă, are loc unde în altă parte decât în gară. Locul unde opreşte trenul vieţii este într-un loc de popas şi reflecţie, de introspecţie, de căutări a unei căi de ieşire din întuneric. Realitatea cu cele două motive omniprezente, viaţa şi moartea, se desfăşoară în cele două culori, alb şi negru. Transcenderea de la negru la alb în cazul de faţă, se face printr-un punct intermediar, gara, locul sosirii unui tren ce va opri, în care te vei urca şi ca prin farmec toate suferinţele tale vor dispărea.
Piesa ne arată cealaltă faţă a noastră, ne luminează calea spre posibilitatea de a evada din realitate prin spiritualitate. Soluţia pe care o adoptăm pierzându-ne în imediatul refugiu al alcoolului, ascultând de instincte primare, fără să fim conştienţi de spirit, de nevoile şi puterea lui de a depăşi labilităţi umane, este doar o cale ce duce la degradare umana.
Piesa descrie cu succes o lume vizibilă şi una invizibilă. Lumea vizibilă este realitatea în care ne mişcăm brownian, iar lumea invizibilă este lumea imaginară pe care ne-o construim ca fiind acea lume ideală, pe care ne-o dorim şi care credem că ne poate împlini rezolvând toate problemele care ne determină să evadăm din realitate. Paradoxal, suferinţa nu se sfârşeşte atunci când ne refugiem în vis, ci atunci când revenim la realitate şi ne confruntăm cu ea. Realitatea trebuie învinsă pentru a fi înţeleasă şi a nu mai constitui un motiv de durere. Cu cât ne afundăm la mult în oniric cu atât suferinţa va fi mai puţin intensă, dar mult mai marcantă.
Actorii constănţeni, merită toate aplauzele şi gândurile de bine. Sunt oameni tineri de un profesionalism de înaltă clasă, deosebit de talentaţi şi dăruiţi artei teatrale. Premiera a fost un succes socotind măsura aplauzelor la scenă deschisă. Publicul spectator a fost încântat de noua linie modern-filosofică a acestui spectacol de teatru de care are nevoie un anumit segment de public. Avem nevoie pe lângă spectacole relaxante de divertisment uşor şi spumos, şi de spectacole ce pătrund adânc în conştiinţa noastră, eliberând spiritul din capcane ale materialităţii.
Ne înclinăm cu respect şi preţuire în faţa întregii echipe a Teatrului de Stat Constanţa.
de PLUTONIA
