Astăzi am avut bucuria de a fi invitat la emisiunea matinală de la Radio Constanţa, găzduită de Cristi Stancu şi Larisa Calistru.

Interviul complet, articolul şi poze din studio, puteţi găsi aici

Follow Us

A apărut un articol foarte interesant despre Sărbătoarea Culturii Armene şi în care se vorbeşte şi despre momentul nostru artistic. Mai multe puteţi citi aici

M-a bucurat foarte mult prezenţa la celebrarea culturii armene la fel de mult cum m-a bucurat şi căldura cu care am fost trataţi eu şi colegii mei de către gazdele noastre, Uniunea Armenilor din Constanţa. Pe această cale ţin să le mulţumesc pentru invitaţie şi pentru ospitalitatea de care au dat dovadă !

Toate cele bune !

Follow Us

Element primordial al universului – în mitologia greacă, zeiţa Gheea (Pământ) este mamă a tuturor zeilor -, pământul reprezintă o continuă sursă de inspiraţie, plecând de la Creatorul suprem, care a făurit omul din lut, spunându-i „pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”. Lutul i-a fost „muză” şi coregrafei Stela Cocârlea, care i-a dedicat un spectacol concis, dar concentrat, la care artele au fost invitate să intre în dialog. Astfel, bucata de lut a căpătat formă, sub mâinile dibace ale sculptoriţei Lelia Rus-Pîrvan, pe măsură ce povestea sa se depăna în paşi de dans contemporan, pe un fundal sonor emoţionant, cu muzică şi poezie live. Totul a fost reunit sub titulatura „ARTmonii – laborator de lucru” şi s-a desfăşurat ieri, într-un spaţiu care încurajează dialogul muzelor, Muzeul de Artă.

„VIS ÎN COCHILIE” Performance-ul a fost deschis de micuţa şi multipremiata balerină Runia Hânză, protagonistă a momentului coregrafic „Vis în cochilie”, menit să arate „profanilor” momentul tainic al naşterii unei perle în culcuşul de sidef al scoicii. Costumul original al visului a fost creat de designerul Liliana Cornilă.

MUZICĂ ŞI POEZIE LIVE Partea a doua a „ARTmoniilor” a fost gândită sub forma unui dialog al artelor. Astfel, pe măsură ce tânărul balerin Adrian Cosmin Bogdan îşi susţinea complexa şi expresiva partitură coregrafică pe versurile Iuliei Pană – poeta a avut un element de recuzită simbolic, o pană neagră -, sculptoriţa Lelia Rus-Pîrvan însufleţea lutul. Totul a fost învăluit de muzica live din duduk (instrument de suflat confecţionat din lemn de cais) a compozitorului Adrian Hasna Preda, care a cucerit publicul şi prin câteva momente originale de percuţie.

„Sunt fascinată de lut, de această bucată de materie, de… neînceput, care, atunci când începi să o plămădeşti, opune rezistenţă, apoi se lasă în mâna ta şi devine operă de artă. Aşa este şi lucrul cu corpul uman, pe care l-am resimţit în repetiţiile noastre de la balet”, a spus Stela Cocârlea, cea care a semnat regia şi scenariul „ARTmoniilor”. „Niciodată lutul nu a fost pus să danseze pe muzică live, pe o coregrafie contemporană”, a mai spus coregrafa.

DE LA CONSTANŢA, LA MUNCHEN ŞI NEW YORK Printre cei prezenţi la acest eveniment s-a aflat şi cunoscutul artist plastic dobrogean Ion Tiţoiu, care a spus, la final: „A fost un spectacol fermecător. Ca de obicei, Stela Cocârlea vine cu surprize super, ceea ce demonstrează că este o mare doamnă a baletului românesc̶

Galerie Foto :

Follow Us

Se renunță la sala de teatru, se alege un loc mai puțin  obișnuit pentru reprezentație și se rescriu piesele. Sunt elementele unui nou concept de artă, numit teatru neconvențional, care le-a fost prezentat seara trecută constănțenilor într-un club din oraș. Piesa „Domnul si doamna fabulos de fericiți” a fost pe placul publicului.

Piesa “Domnul și doamna fabulos de fericiți” a fost scrisă de Iulia Mihăilescu, una dintre cele două actrițe debutante care au urcat seara trecută pe scena improvizată într-un club din oraș. Aceasta a fost regizată de Iulian Enache, un cunoscător al conceptului de teatru neconvențional.

Acțiunea piesei de teatru îi are ca protagoniști pe doi tineri, căsătoriți de câțiva ani, care realizează că relația lor se apropie de final din cauza infidelităților reciproce. Într-o seară pe care aceștia o doreau a fi una romantică, soția îi mărturisește partenerului său de viață că l-a înșelat cu instructorul de echitație. Dar punctul culminant este atins când amanta soțului înșelat își face apariția pe neașteptate și descoperă că soția acestuia este nimeni alta decât sora sa.

Deznodământul se dovedește a fi unul trist pentru actorul interpretat de Ionuț Alexandru. Ambele femei îl părăsesc, ajungând în brațele instructorului de echitație.

Regizorul și organizatorii spun că evenimentul a fost unul reușit și apreciat de public și nu exclud posibilitatea ca teatrul în club să devină un fenomen îndrăgit de constănțeni.

de Alex Costea

Follow Us

Facultatea de Arte din cadrul Universităţii „Ovidius” a organizat, vineri, la sediul din bulevardul Mamaia, o sesiune de comunicări ştiinţifice, înscrisă în seria anuală de activităţi „Primăvara Artelor”, la care au participat studenţi şi profesori de la specializarea Pedagogie muzicală. În cadrul sesiunii, câţiva studenţi şi masteranzi şi-au susţinut lucrările de cercetare ştiinţifică despre compozitori internaţionali din secolul al XX-lea, iar Adrian Mihai Hasna Preda, student în anul al II-lea la master în Arta educaţiei muzicale, şi-a lansat un album de muzică electronică. Adrian a prezentat publicului trei „mostre” ale creaţiei sale, împreună cu două videoclipuri ce i-au captivat pe cei prezenţi, care au reacţionat pozitiv, prin aplauze şi felicitări.

Numele albumului este „Puzzle Pieces of My Thoughts”, compoziţia muzicală îi aparţine lui Adrian, iar materialele video sunt regizate şi realizate împreună cu prietenii săi, Vladimir Lungu, Ionuţ Alexandru, Răzvan Ivan şi Ana Maria Ştefan. „Este cel de-al doilea album al meu, dar primul cu muzică instrumentală, întrucât am mai lansat unul cu muzică pop. Discul conţine 12 piese pe care le-am compus la solicitările unor apropiaţi, am o piesă pentru o trupă de acrobaţi, am şi o ilustraţie pentru poezie şi o melodie pentru o piesă de teatru. Eu compun muzică pentru teatru şi am mai compus şi muzică pentru un film documentar”, a declarat tânărul compozitor şi masterand în Arta educaţiei muzicale, Adrian Mihai Hasna Preda

Cristi Stancu

Follow Us

Noul titlu intrat în repertoriul Teatrului de Stat, „Titanic Orchestra”, în regia lui Iulian Enache, a avut, sâmbătă, prima reprezentaţie, în prezenţa autorului, dramaturgul bulgar Hristo Boytchev. Premiera a fost primită cu bucurie de către cei prezenţi în sala teatrului, care au acceptat provocarea de a vedea… un alt fel de spectacol.
PUNERE ÎN SCENĂ TRANSCENDENTALĂ „Titanic Orchestra” a captat atenţia spectatorilor timp de aproape două ore, prin pitorescul personajelor – care nu părăsesc scena – şi prin efervescenţa replicilor cu puternice accente filosofice şi a situaţiilor. Patru vagabonzi – Meto, fost… dirijor şi liderul trupei, Luko, fost şef de gară, Doko, fost îngrijitor de animale într-o rezervaţie naturală şi Luba – trăiesc într-o gară dezafectată şi aşteaptă, cu bagajele pregătite, un tren care să oprească şi care să le schimbe viaţa. Trenurile lasă în urma lor, însă, sticle cu alcool aproape goale şi, uneori, câte o sticlă de Smirnoff plină, azvârlite din viteză şi din golirea cărora cei patru fac un tabiet cotidian. Viaţa lor prinde… culoare când din tren este azvârlită o valiză din care iese, mai turmentat decât ei, iluzionistul Harry. „Este o punere în scenă inteligentă, transcendentală, scoasă din timp şi spaţiu. Artiştii au jucat cu multă iscusinţă şi au atins scopul, redând mesajul piesei”, a spus Hristo Boytchev.
„ORCHESTRA DE PE TITANIC”, ÎN ALB-NEGRU Înveşmântate în alb-negru şi gri, personajele, animate de acelaşi scop şi cu acelaşi stil de viaţă, au fiecare câte o poveste şi o personalitate distinctă, însă formează un tot unitar, un personaj colectiv complex, ca… „Orchestra de pe Titanic”, care, de altfel, a avut două momente muzicale aplaudate la scenă deschisă.
Luba, în interpretarea fără cusur a Georgianei Mazilescu, o actriţă deosebit de expresivă, cucereşte publicul prin pitorescul său. De altfel, ea este singurul personaj feminin al cvartetului de cerşetori. Cu mersul tărăgănat, adus de spate, cu râs zgomotos şi cu momente de duioşie, Luba reprezintă „pata de culoare” a ciudatei adunături: ea este şi singura care are pantofi roşii.
În rolul lui Harry, filosoful… echipei, care se va transforma în „cvintet”, odată cu sosirea sa inopinată în gara dezafectată, Marian Adochiţei atrage atenţia personajelor şi a publicului, căruia i se adresează în mod direct. El dă lecţii despre iluzie, despre puterea de a-ţi folosi imaginaţia. „Întreaga lume este Titanicul şi toţi suntem călători. Singura evadare e imaginaţia”, perorează filosofic Harry.
MISTERIOASA DOAMNĂ ÎN ALB Docil, cu zâmbet pierdut, cu ursuleţul de pluş pe care îl ţine strâns în mâini, Deko, îngrijitorul obsedat de moartea ursoaicei Kathya, căreia i-a vândut mâncarea pe băutură, este, în interpretarea lui Remus Archip, înduioşător şi expresiv. Pitoresc şi insolit este şi personajul interpretat de Ionuţ Alexandru – actor colaborator şi debutant în rolul lui Luko, şeful de gară detronat de Meto (cu aplomb interpretat de Cosmin Mihale), care-şi asumă rolul de „lider al trupei”, autoritar şi sceptic ca un paravan după care-şi ascunde sensibilitatea. Introducerea misteriosului personaj feminin în alb, „Lady” – Laura Crăciun – în piesă, cu apariţii personaj (ideea regizorului Iulian Enache), sporeşte misterul din finalul piesei, provocând la final semne de întrebare: cine visează şi cine este visătorul?
Scenografia originală, creaţie a tinerei Lăcrămioara Dumitraşcu şi ilustraţia muzicală semnată de Adrian Hasna Preda au contribuit, în egală măsură, la succesul premierei.
Cea de-a doua reprezentaţie a spectacolului „Titanic Orchestra” a avut loc duminică seară, aducându-i în faţa publicului pe Paula Prodan, în rolul Lubei şi pe Andrei Cantaragiu, în rolul Doko.

de Mirela STÎNGĂ

2. REPORTER-NTV 29 aprilie 2012 – “Titanic Orchestra”, premieră pe scena Teatrului de Stat Constanţa

S-a ridicat cortina aseară pe scena Teatrului de Stat Constanţa pentru o premieră revoluţionară. “Titanic Orchestra” este o piesă cu accente dramatice, care trezeşte publicul din inerţie. Dacă ar fi să judecăm după aplauzele de la finalul spectacolului, piesa a fost un succes. Actorii vor urca din nou pe scenă în această seară.
Constănţenii au fost poftiţi aseară la teatru pentru un spectacol filosofic, care îndemnă la reflecţie. „Titanic Orchestra”, textul dramaturgului bulgar Hristo Boytchev, a fost sursa de inspiraţie pentru regizorul Iulian Enache, care a pus în scenă o premieră revoluţionară. “Titanic Orchestra” prezintă o lume imaginară în care personajele se străduiesc să fugă din realitate în iluzie, pentru ca mai apoi să-şi dorească să revină în mijlocul realităţii. Cele cinci personaje ale piesei se află împreună într-un tren şi fiecare în parte se chinuie să afle cine este. Actorii au reuşit să ajungă la inima spectactorilor. Dacă aţi ratat premiera spectacolului, îl puteţi vedea şi în această seară, de la ora 19.00 la Teatrul de Stat Constanţa.

de Alina GAJU

3. pluttonia.blogspot.com -luni, 30 aprilie 2012 Nimic nu este întâmplător…

Premieră teatrală la Teatrul de Stat Constanţa, sâmbătă, 28.04.2012, cu piesa Titanic Orchestra, autor Hristo Boitchev, în regia lui Iulian Enache, scenografia Lăcrămioara Dumitraşcu.
Un spectacol teatral deosebit, diferit de piesele de teatru obişnuite, un spectacol revoluţionar în materie de artă teatrală. Un spectacol modern în care se îmbină extrem de armonios noul cu filosofia. Autorul a reuşit foarte bine să sugereze cele două lumi în care ne ducem existenţa: lumea vizibilă şi lumea invizibilă, lumea reală şi lumea imaginară. Pendularea psihicului uman între cele două, adesea refuzând în mod voit realitatea în favoarea oniricului, reprezintă modalitatea de a reuşi să supravieţuim unor evenimente devastatoare. Întâmplările ori conjuncturile negative, aşa precum sunt multe dintre evenimentele vieţii, negestionate într-un mod raţional duc la labilităţi precum refugiul în alcool, în credinţă habotnică, în muncă exagerată, depresii sau, în fuga de realitate prin orice alte mijloace la îndemână.
Motivul şi simbolistica gării şi a trenului sunt deosebit de interesante şi sugestive în piesa lui Boytchev, motiv de altfel prezent în multe dintre operele autorilor de origine slavă. Gara şi trenul au un loc important alături de călătorie, evadare, plecarea spre un alt orizont, schimbarea registrului vieţii, iar gara este locul de aşteptare, locul plin de speranţă de unde va începe o nouă călătorie spre lumea mult visată.
Debusolaţi în faţa neprevăzutului, după lungi şi nesfârşite suferinţe, ne agăţăm de iluzii sperând în permanenţă că va sosi acel tren salvator care va opri negreşit în gara noastră. Trenul imaginar construit ca fiind momentul în care viaţa ni se va schimba în bine şi vom scăpa de suferinţă, este în fond speranţa ce nu moare niciodată. Iar această aşteptare într-o permanentă stare de speranţă, are loc unde în altă parte decât în gară. Locul unde opreşte trenul vieţii este într-un loc de popas şi reflecţie, de introspecţie, de căutări a unei căi de ieşire din întuneric. Realitatea cu cele două motive omniprezente, viaţa şi moartea, se desfăşoară în cele două culori, alb şi negru. Transcenderea de la negru la alb în cazul de faţă, se face printr-un punct intermediar, gara, locul sosirii unui tren ce va opri, în care te vei urca şi ca prin farmec toate suferinţele tale vor dispărea.
Piesa ne arată cealaltă faţă a noastră, ne luminează calea spre posibilitatea de a evada din realitate prin spiritualitate. Soluţia pe care o adoptăm pierzându-ne în imediatul refugiu al alcoolului, ascultând de instincte primare, fără să fim conştienţi de spirit, de nevoile şi puterea lui de a depăşi labilităţi umane, este doar o cale ce duce la degradare umana.
Piesa descrie cu succes o lume vizibilă şi una invizibilă. Lumea vizibilă este realitatea în care ne mişcăm brownian, iar lumea invizibilă este lumea imaginară pe care ne-o construim ca fiind acea lume ideală, pe care ne-o dorim şi care credem că ne poate împlini rezolvând toate problemele care ne determină să evadăm din realitate. Paradoxal, suferinţa nu se sfârşeşte atunci când ne refugiem în vis, ci atunci când revenim la realitate şi ne confruntăm cu ea. Realitatea trebuie învinsă pentru a fi înţeleasă şi a nu mai constitui un motiv de durere. Cu cât ne afundăm la mult în oniric cu atât suferinţa va fi mai puţin intensă, dar mult mai marcantă.
Actorii constănţeni, merită toate aplauzele şi gândurile de bine. Sunt oameni tineri de un profesionalism de înaltă clasă, deosebit de talentaţi şi dăruiţi artei teatrale. Premiera a fost un succes socotind măsura aplauzelor la scenă deschisă. Publicul spectator a fost încântat de noua linie modern-filosofică a acestui spectacol de teatru de care are nevoie un anumit segment de public. Avem nevoie pe lângă spectacole relaxante de divertisment uşor şi spumos, şi de spectacole ce pătrund adânc în conştiinţa noastră, eliberând spiritul din capcane ale materialităţii.
Ne înclinăm cu respect şi preţuire în faţa întregii echipe a Teatrului de Stat Constanţa.

de PLUTONIA

Follow Us