Salutare,
Vineri 14 Martie am vizionat avampremiera piesei “Nunta lui Figaro” de Pierre Beaumarchais, în regia lui Cristian Ioan. Pentru mine, ca spectator interesat din ce în ce mai mult de activitatea teatrală din Constanţa, spectacolul în ansamblu mi-a creat o impresie buna, în ciuda faptului că textul nu m-atrage în mod deosebit. Deşi s-a lucrat la el doar o lună de zile, spectacolul este drăguţ. Mi-au placut în special costumele, scenografia şi luminile în acest spectacol, pe care l-am urmărit în mare parte ca un spectator obişnuit.
În ceea ce priveşte muzica, recunosc faptul că aici nu am putut fi un simplu spectator, am apreciat intenţia regizorului de a reproduce fragmente celebre din adaptarea muzicală a lui Mozart prin vocile actorilor şi efortul acestora de a memora bucăţi din uvertură sau diverse arii ale operei. Era, de asemenea, absolut firească folosirea muzicii lui Mozart în momentele de trecere de la o scenă la alta/de la un tablou la altul/de la un act la altul etc…şi acest lucru s-a întâmplat de cele mai multe ori, fiind în concordanţă cu punerea în scenă pe care a gândit-o regizorul. Ce n-am înţeles însă, este folosirea adaptării pentru două violoncele a piesei Thunderstruck a trupei AC-DC, care a venit cam ca nuca-n perete cu toată atmosfera creată până atunci. Probabil videoclipul celor de la 2Cellos a lăsat o impresie profundă asupra regizorului ( 2Cellos – Thunderstruck ) . De asemenea, finalul muzical în care este folosită uvertura operei reinterpretată într-o variantă rock (după modelul concertelor Mozart Rocks), iarăşi mi s-a părut uşor nepotrivit pentru contextul creat întru totul până atunci. Consider că existau posibilităţi de a folosi exemplele “clasice” din opera lui Mozart care puteau fi redate în aşa fel încât să creeze un efect similar, dacă nu chiar mai de efect ! Asta este opinia mea !
